ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stig-matiza. 3. v. dezaproba. (Sursa: Sinonime )
înfierá pers. 3 sg. înfieréază, vb. I (reg., înv.) 1. (despre păr, mustăți) a începe să crească, a da, a miji. 2. (despre oala pusă la foc) a da în fiert (când se ridică bulbucii la suprafața apei). (Sursa: DAR )
înfierá vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. înfieréz, 3 sg. și pl. înfiereáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNFIERÁ ~éz tranz. 1) (animale) A însemna cu un fier roșu; a marca printr-o danga; a dăngălui. ~ un mânz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama. /în + fier (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
înfiera   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înfiera înfierare înfierat înfierând singular plural
înfierează înfierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfierez (să) înfierez înfieram înfierai înfierasem
a II-a (tu) înfierezi (să) înfierezi înfierai înfierași înfieraseși
a III-a (el, ea) înfierează (să) înfiereze înfiera înfieră înfierase
plural I (noi) înfierăm (să) înfierăm înfieram înfierarăm înfieraserăm, înfierasem*
a II-a (voi) înfierați (să) înfierați înfierați înfierarăți înfieraserăți, înfieraseți*
a III-a (ei, ele) înfierează (să) înfiereze înfierau înfierară înfieraseră
* Formă nerecomandată