|
ÎNFIERBÂNTÁT1 s. n. (Rar) Înfierbântare. – V. înfierbânta. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIERBÂNTÁT2, -Ă, înfierbântați, -te, adj. Care s-a încălzit foarte tare; încins2. ♦ Fig. Înflăcărat, aprins. – V. înfierbânta. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIERBÂNTÁT adj. v. încins. (Sursa: Sinonime )
înfierbântát s. n. (sil. -fier-) (Sursa: Ortografic )
| înfierbânta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înfierbânta | înfierbântare | înfierbântat | înfierbântând | singular | plural | | înfierbântă | înfierbântați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înfierbânt | (să) înfierbânt | înfierbântam | înfierbântai | înfierbântasem | | a II-a (tu) | înfierbânți | (să) înfierbânți | înfierbântai | înfierbântași | înfierbântaseși | | a III-a (el, ea) | înfierbântă | (să) înfierbânte | înfierbânta | înfierbântă | înfierbântase | | plural | I (noi) | înfierbântăm | (să) înfierbântăm | înfierbântam | înfierbântarăm | înfierbântaserăm, înfierbântasem* | | a II-a (voi) | înfierbântați | (să) înfierbântați | înfierbântați | înfierbântarăți | înfierbântaserăți, înfierbântaseți* | | a III-a (ei, ele) | înfierbântă | (să) înfierbânte | înfierbântau | înfierbântară | înfierbântaseră | * Formă nerecomandată | înfierbântat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înfierbântat | înfierbântatul | înfierbântată | înfierbântata | | plural | înfierbântați | înfierbântații | înfierbântate | înfierbântatele | | genitiv-dativ | singular | înfierbântat | înfierbântatului | înfierbântate | înfierbântatei | | plural | înfierbântați | înfierbântaților | înfierbântate | înfierbântatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |