|
ÎNFIINȚÁRE, înființări, s. f. Acțiunea de a (se) înființa; fundare, instituire, întemeiere. ♦ (Rar) Realizare, executare. – V. înființa. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIINȚÁRE s. 1. constituire, creare, fundare, instituire, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grăniceresc.) 2. v. constituire. (Sursa: Sinonime )
ÎNFIINȚÁRE s. v. înfățișare, prezentare, venire. (Sursa: Sinonime )
Înființare ≠ desființare (Sursa: Antonime )
înființáre s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. înființării; pl. înființări (Sursa: Ortografic )
| înființa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înființa | înființare | înființat | înființând | singular | plural | | înființează | înființați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înființez | (să) înființez | înființam | înființai | înființasem | | a II-a (tu) | înființezi | (să) înființezi | înființai | înființași | înființaseși | | a III-a (el, ea) | înființează | (să) înființeze | înființa | înființă | înființase | | plural | I (noi) | înființăm | (să) înființăm | înființam | înființarăm | înființaserăm, înființasem* | | a II-a (voi) | înființați | (să) înființați | înființați | înființarăți | înființaserăți, înființaseți* | | a III-a (ei, ele) | înființează | (să) înființeze | înființau | înființară | înființaseră | * Formă nerecomandată | înființare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înființare | înființarea | | plural | înființări | înființările | | genitiv-dativ | singular | înființări | înființării | | plural | înființări | înființărilor | | vocativ | singular | înființare, înființareo | | plural | înființărilor | |