|
ÎNFIORÁ, înfiór, vb. I. Tranz. și refl. 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa. 2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura. 3. A (se) mișca ușor. [Pr.: -fi-o-. – Prez. ind. și: înfioréz] – În + fior. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIORÁ vb. 1. îngrozi. 2. tremura. 3. v. tresălta. 4. a fremăta, a palpita, a tremura. (Nările îi zvâcneau și i se ~.) (Sursa: Sinonime )
înfiorá vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. înfioréz/înfiór, 3 sg. și pl. înfioáră (Sursa: Ortografic )
A ÎNFIORÁ înfiór tranz. A face să se înfioare; a umple de fiori; a înspăimânta. [Sil. -fi-o-] /în + fior (Sursa: NODEX )
A SE ÎNFIORÁ mă înfiór intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se înspăimânta. 2) (despre corp sau părți ale lui) A se contracta involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încrâncena; a se încreți. 3) fig. (despre frunze, iarbă, apă) A tremura ușor. /în + fior (Sursa: NODEX )
| înfiora (înfior) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înfiora | înfiorare | înfiorat | înfiorând | singular | plural | | înfioară | înfiorați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înfior | (să) înfior | înfioram | înfiorai | înfiorasem | | a II-a (tu) | înfiori | (să) înfiori | înfiorai | înfiorași | înfioraseși | | a III-a (el, ea) | înfioară | (să) înfioare | înfiora | înfioră | înfiorase | | plural | I (noi) | înfiorăm | (să) înfiorăm | înfioram | înfiorarăm | înfioraserăm, înfiorasem* | | a II-a (voi) | înfiorați | (să) înfiorați | înfiorați | înfiorarăți | înfioraserăți, înfioraseți* | | a III-a (ei, ele) | înfioară | (să) înfioare | înfiorau | înfiorară | înfioraseră | * Formă nerecomandată | înfiora (înfiorez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înfiora | înfiorare | înfiorat | înfiorând | singular | plural | | înfiorează | înfiorați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înfiorez | (să) înfiorez | înfioram | înfiorai | înfiorasem | | a II-a (tu) | înfiorezi | (să) înfiorezi | înfiorai | înfiorași | înfioraseși | | a III-a (el, ea) | înfiorează | (să) înfioreze | înfiora | înfioră | înfiorase | | plural | I (noi) | înfiorăm | (să) înfiorăm | înfioram | înfiorarăm | înfioraserăm, înfiorasem* | | a II-a (voi) | înfiorați | (să) înfiorați | înfiorați | înfiorarăți | înfioraserăți, înfioraseți* | | a III-a (ei, ele) | înfiorează | (să) înfioreze | înfiorau | înfiorară | înfioraseră | * Formă nerecomandată |