ÎNFLORÁT, -Ă, înflorați, -te, adj. Ornamentat cu flori țesute, brodate etc.; înflorit. – V. înflora. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFLORÁT adj. înflorit. (Un material textil ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare). (Sursa: DEX '98 )
A ÎNFLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de lemn, țesături) A înfrumuseța cu flori (pictate, țesute, brodate sau încrustate); a ornamenta (cu flori). 2) (texte) A înzestra cu elemente decorative de prisos. 3) fig. (stări de lucruri, adevăruri) A denatura prin adăugare de elemente născocite. [Sil. în-flo-] /în + floare (Sursa: NODEX )
înflorá vb., ind. prez. 1 sg. înfloréz, 3 sg. și pl. înfloreáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înflora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înflora înflorare înflorat înflorând singular plural
înflorează înflorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înflorez (să) înflorez înfloram înflorai înflorasem
a II-a (tu) înflorezi (să) înflorezi înflorai înflorași înfloraseși
a III-a (el, ea) înflorează (să) înfloreze înflora înfloră înflorase
plural I (noi) înflorăm (să) înflorăm înfloram înflorarăm înfloraserăm, înflorasem*
a II-a (voi) înflorați (să) înflorați înflorați înflorarăți înfloraserăți, înfloraseți*
a III-a (ei, ele) înflorează (să) înfloreze înflorau înflorară înfloraseră
* Formă nerecomandată

înflorat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înflorat înfloratul înflorată înflorata
plural înflorați înflorații înflorate înfloratele
genitiv-dativ singular înflorat înfloratului înflorate înfloratei
plural înflorați înfloraților înflorate înfloratelor
vocativ singular — —
plural — —