« Back
ÎNFLORÍT, -Ă, înfloriți, -te, adj. I. (Despre plante) Care a făcut, a dat flori; acoperit de flori, plin de flori; (despre flori) care și-a deschis bobocii. II. 1. Fig. (Despre față; p. ext. despre oameni) Îmbujorat; luminat. 2. Împodobit cu desene, cu ornamente; înflorat. ♦ Fig. (Despre exprimare) Care este bogat în imagini; care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. – V. înflori. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFLORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFLORI. 2) (despre limbă sau stil) Care este bogat în imagini. /v. a înflori (Sursa: NODEX )
ÎNFLORÍT adj. 1. (BOT.) deschis, desfoiat. (Tran-dafir ~.) 2. înflorat. (Față de masă ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎNFLORÍT adj. v. îmbujorat, împurpurat, în-floritor, înroșit, prosper, roșu, rumen, rumenit. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
înflori   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înflori înflorire înflorit înflorind singular plural
înflorește înfloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfloresc (să) înfloresc înfloream înflorii înflorisem
a II-a (tu) înflorești (să) înflorești înfloreai înfloriși înfloriseși
a III-a (el, ea) înflorește (să) înflorească înflorea înflori înflorise
plural I (noi) înflorim (să) înflorim înfloream înflorirăm înfloriserăm, înflorisem*
a II-a (voi) înfloriți (să) înfloriți înfloreați înflorirăți înfloriserăți, înfloriseți*
a III-a (ei, ele) înfloresc (să) înflorească înfloreau înfloriră înfloriseră
* Formă nerecomandată

înflorit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înflorit înfloritul înflorită înflorita
plural înfloriți înfloriții înflorite înfloritele
genitiv-dativ singular înflorit înfloritului înflorite înfloritei
plural înfloriți înfloriților înflorite înfloritelor
vocativ singular — —
plural — —