ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )

înfundătúră s. f., g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúri (Sursa: Ortografic )

ÎNFUNDĂTÚRĂ ~i f. Depresiune de teren, închisă din toate părțile. /a înfunda + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )