ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă (Sursa: Ortografic )
A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
înfăptui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înfăptui înfăptuire înfăptuit înfăptuind singular plural
înfăptuiește înfăptuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înfăptuiesc (să) înfăptuiesc înfăptuiam înfăptuii înfăptuisem
a II-a (tu) înfăptuiești (să) înfăptuiești înfăptuiai înfăptuiși înfăptuiseși
a III-a (el, ea) înfăptuiește (să) înfăptuiască înfăptuia înfăptui înfăptuise
plural I (noi) înfăptuim (să) înfăptuim înfăptuiam înfăptuirăm înfăptuiserăm, înfăptuisem*
a II-a (voi) înfăptuiți (să) înfăptuiți înfăptuiați înfăptuirăți înfăptuiserăți, înfăptuiseți*
a III-a (ei, ele) înfăptuiesc (să) înfăptuiască înfăptuiau înfăptuiră înfăptuiseră
* Formă nerecomandată