ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNFĂȘURÁ înfășór tranz. 1) A face să se înfășoare; a învălătuci; a încolăci. ~ ața pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învălătuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate părțile; a cotropi; a învălura; a învălui. Valea s-a ~t în umbră. /<lat. infasciolare (Sursa: NODEX )

A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranz. A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare (Sursa: NODEX )

ÎNFĂȘURÁ vb. 1. v. depăna. 2. v. încolăci. 3. v. încinge. 4. v. înveli. (Sursa: Sinonime )

ÎNFĂȘURÁ vb. v. împresura. (Sursa: Sinonime )

A (se) înfășura ≠ a (se) desfășura (Sursa: Antonime )

A înfășura ≠ a desfășura (Sursa: Antonime )

A se înfășura ≠ a se dezvălătuci (Sursa: Antonime )

înfășurá vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 sg. și pl. înfășoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. înfășoáre (Sursa: Ortografic )