ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare (Sursa: NODEX )
ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare]. (Sursa: DN )
ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare) (Sursa: MDN )
ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina. (Sursa: Sinonime )
îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
îngemăna (1 -mănez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngemăna îngemănare îngemănat îngemănând singular plural
îngemănează îngemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngemănez (să) îngemănez îngemănam îngemănai îngemănasem
a II-a (tu) îngemănezi (să) îngemănezi îngemănai îngemănași îngemănaseși
a III-a (el, ea) îngemănează (să) îngemăneze îngemăna îngemănă îngemănase
plural I (noi) îngemănăm (să) îngemănăm îngemănam îngemănarăm îngemănaserăm, îngemănasem*
a II-a (voi) îngemănați (să) îngemănați îngemănați îngemănarăți îngemănaserăți, îngemănaseți*
a III-a (ei, ele) îngemănează (să) îngemăneze îngemănau îngemănară îngemănaseră
* Formă nerecomandată