|
ÎNGENUNCHEÁT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea. (Sursa: DEX '98 )
ÎNGENUNCHEÁT adj. v. aservit, înrobit, robit, subjugat, supus. (Sursa: Sinonime )
| îngenunchea (1 -chi) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îngenunchea | îngenunchere | îngenuncheat | îngenunchind | singular | plural | | îngenunche | îngenuncheați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îngenunchi | (să) îngenunchi | îngenuncheam | îngenuncheai | îngenuncheasem | | a II-a (tu) | îngenunchi | (să) îngenunchi | îngenuncheai | îngenuncheași | îngenuncheaseși | | a III-a (el, ea) | îngenunche | (să) îngenunche | îngenunchea | îngenunche | îngenunchease | | plural | I (noi) | îngenunchem | (să) îngenunchem | îngenuncheam | îngenunchearăm | îngenuncheaserăm, îngenuncheasem* | | a II-a (voi) | îngenuncheați | (să) îngenuncheați | îngenuncheați | îngenunchearăți | îngenuncheaserăți, îngenuncheaseți* | | a III-a (ei, ele) | îngenunche | (să) îngenunche | îngenuncheau | îngenuncheară | îngenuncheaseră | * Formă nerecomandată | îngenunchea (1 -chez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) îngenunchea | îngenunchere | îngenuncheat | îngenunchind | singular | plural | | îngenunchează | îngenuncheați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | îngenunchez | (să) îngenunchez | îngenuncheam | îngenuncheai | îngenuncheasem | | a II-a (tu) | îngenunchezi | (să) îngenunchezi | îngenuncheai | îngenuncheași | îngenuncheaseși | | a III-a (el, ea) | îngenunchează | (să) îngenuncheze | îngenunchea | îngenunche | îngenunchease | | plural | I (noi) | îngenunchem | (să) îngenunchem | îngenuncheam | îngenunchearăm | îngenuncheaserăm, îngenuncheasem* | | a II-a (voi) | îngenuncheați | (să) îngenuncheați | îngenuncheați | îngenunchearăți | îngenuncheaserăți, îngenuncheaseți* | | a III-a (ei, ele) | îngenunchează | (să) îngenuncheze | îngenuncheau | îngenuncheară | îngenuncheaseră | * Formă nerecomandată | îngenuncheat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | îngenuncheat | îngenuncheatul | îngenuncheată | îngenuncheata | | plural | îngenuncheați | îngenuncheații | îngenuncheate | îngenuncheatele | | genitiv-dativ | singular | îngenuncheat | îngenuncheatului | îngenuncheate | îngenuncheatei | | plural | îngenuncheați | îngenuncheaților | îngenuncheate | îngenuncheatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |