ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNGENUNCHEÁ ~éz 1. intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig. A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare (Sursa: NODEX )

ÎNGENUNCHEÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune. (Sursa: Sinonime )

îngenuncheá vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchéz, 3 sg. și pl. îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenunchéze; ger. îngenunchínd (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
îngenunchea (1 -chez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngenunchea îngenunchere îngenuncheat îngenunchind singular plural
îngenunchea îngenuncheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngenunchez (să) îngenunchez îngenuncheam îngenuncheai îngenuncheasem
a II-a (tu) îngenunchezi (să) îngenunchezi îngenuncheai îngenuncheași îngenuncheaseși
a III-a (el, ea) îngenunchea (să) îngenuncheze îngenunchea îngenunche îngenunchease
plural I (noi) îngenunchem (să) îngenunchem îngenuncheam îngenunchearăm îngenuncheaserăm, îngenuncheasem*
a II-a (voi) îngenuncheați (să) îngenuncheați îngenuncheați îngenunchearăți îngenuncheaserăți, îngenuncheaseți*
a III-a (ei, ele) îngenunchea (să) îngenuncheze îngenuncheau îngenunchea îngenuncheaseră
* Formă nerecomandată