ÎNGHEMUÍ, înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui. (Sursa: DEX '98 )
înghemuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghemuiésc, imperf. 3 sg. înghemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghemuiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înghemui   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înghemui înghemuire înghemuit înghemuind singular plural
înghemuiește înghemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înghemuiesc (să) înghemuiesc înghemuiam înghemuii înghemuisem
a II-a (tu) înghemuiești (să) înghemuiești înghemuiai înghemuiși înghemuiseși
a III-a (el, ea) înghemuiește (să) înghemuiască înghemuia înghemui înghemuise
plural I (noi) înghemuim (să) înghemuim înghemuiam înghemuirăm înghemuiserăm, înghemuisem*
a II-a (voi) înghemuiți (să) înghemuiți înghemuiați înghemuirăți înghemuiserăți, înghemuiseți*
a III-a (ei, ele) înghemuiesc (să) înghemuiască înghemuiau înghemuiră înghemuiseră
* Formă nerecomandată