ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngréui] – În + greoi. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNGREUIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoi (Sursa: NODEX )

A SE ÎNGREUIÁ mă ~iéz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acțiuni, căi de comunicație) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoi (Sursa: NODEX )

ÎNGREUIÁ vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava. (Sursa: Sinonime )

A (se) îngreuia ≠ a (se) ușura (Sursa: Antonime )

îngreuiá vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiéz, 3 sg. și pl. îngreuiáză, 1 pl. îngreuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngreuiéze; ger. îngreuínd (Sursa: Ortografic )