ÎNGÂMFÁT, -Ă, îngâmfați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. îngâmfa. (Sursa: DEX '98 )
ÎNGÂMFÁT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, megaloman, megalomanic, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țâfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pâșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?) (Sursa: Sinonime )
Îngâmfat ≠ modest (Sursa: Antonime )
îngâmfa (1 -gâmf) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) îngâmfa | îngâmfare | îngâmfat | îngâmfând | singular | plural | îngâmfă | îngâmfați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | îngâmf | (să) îngâmf | îngâmfam | îngâmfai | îngâmfasem | a II-a (tu) | îngâmfi | (să) îngâmfi | îngâmfai | îngâmfași | îngâmfaseși | a III-a (el, ea) | îngâmfă | (să) îngâmfe | îngâmfa | îngâmfă | îngâmfase | plural | I (noi) | îngâmfăm | (să) îngâmfăm | îngâmfam | îngâmfarăm | îngâmfaserăm, îngâmfasem* | a II-a (voi) | îngâmfați | (să) îngâmfați | îngâmfați | îngâmfarăți | îngâmfaserăți, îngâmfaseți* | a III-a (ei, ele) | îngâmfă | (să) îngâmfe | îngâmfau | îngâmfară | îngâmfaseră | * Formă nerecomandată îngâmfa (1 -gâmfez) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) îngâmfa | îngâmfare | îngâmfat | îngâmfând | singular | plural | îngâmfează | îngâmfați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | îngâmfez | (să) îngâmfez | îngâmfam | îngâmfai | îngâmfasem | a II-a (tu) | îngâmfezi | (să) îngâmfezi | îngâmfai | îngâmfași | îngâmfaseși | a III-a (el, ea) | îngâmfează | (să) îngâmfeze | îngâmfa | îngâmfă | îngâmfase | plural | I (noi) | îngâmfăm | (să) îngâmfăm | îngâmfam | îngâmfarăm | îngâmfaserăm, îngâmfasem* | a II-a (voi) | îngâmfați | (să) îngâmfați | îngâmfați | îngâmfarăți | îngâmfaserăți, îngâmfaseți* | a III-a (ei, ele) | îngâmfează | (să) îngâmfeze | îngâmfau | îngâmfară | îngâmfaseră | * Formă nerecomandată îngâmfat adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | îngâmfat | îngâmfatul | îngâmfată | îngâmfata | plural | îngâmfați | îngâmfații | îngâmfate | îngâmfatele | genitiv-dativ | singular | îngâmfat | îngâmfatului | îngâmfate | îngâmfatei | plural | îngâmfați | îngâmfaților | îngâmfate | îngâmfatelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|