|
ÎNHĂITÁ, înhăitez, vb. I. Refl. recipr. (Depr.) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu una sau cu mai multe persoane decăzute; a se încârdoșa. [Prez. ind. și: înháit] – În + haită. (Sursa: DEX '98 )
A SE ÎNHĂITÁ mă ~éz intranz. A stabili relații de tovărășie condamnabilă. /în + hăită (Sursa: NODEX )
ÎNHĂITÁ vb. (reg.) a se încârdoșa, a se încârdui. (Cum te-ai putut ~ cu el?) (Sursa: Sinonime )
înhăitá vb. (sil. -hăi-), ind. prez. 1 sg. înhăitéz, 3 sg. și pl. înhăiteáză (Sursa: Ortografic )
| înhăita (1 -hăitez) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înhăita | înhăitare | înhăitat | înhăitând | singular | plural | | înhăitează | înhăitați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înhăitez | (să) înhăitez | înhăitam | înhăitai | înhăitasem | | a II-a (tu) | înhăitezi | (să) înhăitezi | înhăitai | înhăitași | înhăitaseși | | a III-a (el, ea) | înhăitează | (să) înhăiteze | înhăita | înhăită | înhăitase | | plural | I (noi) | înhăităm | (să) înhăităm | înhăitam | înhăitarăm | înhăitaserăm, înhăitasem* | | a II-a (voi) | înhăitați | (să) înhăitați | înhăitați | înhăitarăți | înhăitaserăți, înhăitaseți* | | a III-a (ei, ele) | înhăitează | (să) înhăiteze | înhăitau | înhăitară | înhăitaseră | * Formă nerecomandată |