ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghéb] – În + jgheab. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNJGHEBÁ ~éz tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a sclipui; a închipui; a înfiripa; a improviza. 2) (averi) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a sclipui. 3) A forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv. [Sil. în-jge-; Și înjgheb] /în + jgheab (Sursa: NODEX )
ÎNJGHEBÁ vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.) (Sursa: Sinonime )
înjghebá vb., ind. prez. 1 sg. înjghebéz/înjghéb, 3 sg. și pl. înjghebeáză/înjgheábă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înjgheba (1 -ghebez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înjgheba înjghebare înjghebat înjghebând singular plural
înjghebează înjghebați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înjghebez (să) înjghebez înjghebam înjghebai înjghebasem
a II-a (tu) înjghebezi (să) înjghebezi înjghebai înjghebași înjghebaseși
a III-a (el, ea) înjghebează (să) înjghebeze înjgheba înjghebă înjghebase
plural I (noi) înjghebăm (să) înjghebăm înjghebam înjghebarăm înjghebaserăm, înjghebasem*
a II-a (voi) înjghebați (să) înjghebați înjghebați înjghebarăți înjghebaserăți, înjghebaseți*
a III-a (ei, ele) înjghebează (să) înjghebeze înjghebau înjghebară înjghebaseră
* Formă nerecomandată