ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi. (Sursa: DEX '98 )

ÎNJUNGHIÁ vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. v. tăia. 3. (MED.) (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.) (Sursa: Sinonime )

ÎNJUNGHIÁ vb. v. jertfi, sacrifica. (Sursa: Sinonime )

înjunghiá vb. (sil. -ghi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înjúnghii, 3 sg. și pl. înjúnghie (sil. -ghi-e), 1 pl. înjunghiém: ger. înjunghiínd (sil. -ghi-ind) (Sursa: Ortografic )

A ÎNJUNGHIÁ înjúnghii tranz. 1) (ființe) A ucide sau a răni cu o armă albă. 2) fig. A înțepa, provocând o senzație de durere ascuțită (ca de junghi); a săgeta. /în + a junghia (Sursa: NODEX )