|
ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strânge, a lega în mănunchi. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc. – În + mănunchi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNMĂNUNCHEÁ vb. 1. (rar) a mănunchea. (A ~ grâul secerat.) 2. v. aduna. (Sursa: Sinonime )
înmănuncheá vb., ind. prez. 1 sg. înmănunchéz, 1 pl. înmănunchém; conj. prez, 3 sg. și pl. înmănunchéze; ger. înmănunchínd (Sursa: Ortografic )
A ÎNMĂNUNCHEÁ ~éz tranz. (obiecte omogene) A lega în mănunchiuri. /în + mănunchi (Sursa: NODEX )
| înmănunchea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înmănunchea | înmănunchere | înmănuncheat | înmănunchind | singular | plural | | înmănunchează | înmănuncheați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înmănunchez | (să) înmănunchez | înmănuncheam | înmănuncheai | înmănuncheasem | | a II-a (tu) | înmănunchezi | (să) înmănunchezi | înmănuncheai | înmănuncheași | înmănuncheaseși | | a III-a (el, ea) | înmănunchează | (să) înmănuncheze | înmănunchea | înmănunche | înmănunchease | | plural | I (noi) | înmănunchem | (să) înmănunchem | înmănuncheam | înmănunchearăm | înmănuncheaserăm, înmănuncheasem* | | a II-a (voi) | înmănuncheați | (să) înmănuncheați | înmănuncheați | înmănunchearăți | înmănuncheaserăți, înmănuncheaseți* | | a III-a (ei, ele) | înmănunchează | (să) înmănuncheze | înmănuncheau | înmănuncheară | înmănuncheaseră | * Formă nerecomandată |