|
ÎNNEGRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înnegri; înnegreală. – V. înnegri. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNEGRÍRE s. 1. (rar) înnegreală, (pop.) cernire, cernit, (reg.) cerneală. (~ unui obiect cu vopsea.) 2. v. bronzare. 3. v. voalare. (Sursa: Sinonime )
ÎNNEGRÍRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă. (Sursa: Sinonime )
Înnegrire ≠ albire (Sursa: Antonime )
înnegríre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. înnegrírii (Sursa: Ortografic )
| înnegri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnegri | înnegrire | înnegrit | înnegrind | singular | plural | | înnegrește | înnegriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnegresc | (să) înnegresc | înnegream | înnegrii | înnegrisem | | a II-a (tu) | înnegrești | (să) înnegrești | înnegreai | înnegriși | înnegriseși | | a III-a (el, ea) | înnegrește | (să) înnegrească | înnegrea | înnegri | înnegrise | | plural | I (noi) | înnegrim | (să) înnegrim | înnegream | înnegrirăm | înnegriserăm, înnegrisem* | | a II-a (voi) | înnegriți | (să) înnegriți | înnegreați | înnegrirăți | înnegriserăți, înnegriseți* | | a III-a (ei, ele) | înnegresc | (să) înnegrească | înnegreau | înnegriră | înnegriseră | * Formă nerecomandată | înnegrire substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnegrire | înnegrirea | | plural | înnegriri | înnegririle | | genitiv-dativ | singular | înnegriri | înnegririi | | plural | înnegriri | înnegririlor | | vocativ | singular | înnegrire, înnegrireo | | plural | înnegririlor | |