« Back
ÎNNEGURÁRE, înnegurări, s. f. Faptul de a (se) înnegura; întunecare. – V. înnegura. (Sursa: DEX '98 )
înneguráre s. f., g.-d. art. înnegurării; pl. înnegurări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înnegura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnegura înnegurare înnegurat înnegurând singular plural
înnegurează înnegurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnegurez (să) înnegurez înneguram înnegurai înnegurasem
a II-a (tu) înnegurezi (să) înnegurezi înnegurai înnegurași înneguraseși
a III-a (el, ea) înnegurează (să) înnegureze înnegura înnegură înnegurase
plural I (noi) înnegurăm (să) înnegurăm înneguram înnegurarăm înneguraserăm, înnegurasem*
a II-a (voi) înnegurați (să) înnegurați înnegurați înnegurarăți înneguraserăți, înneguraseți*
a III-a (ei, ele) înnegurează (să) înnegureze înnegurau înnegurară înneguraseră
* Formă nerecomandată

înnegurare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnegurare înnegurarea
plural înnegurări înnegurările
genitiv-dativ singular înnegurări înnegurării
plural înnegurări înnegurărilor
vocativ singular înnegurare, înnegurareo
plural înnegurărilor