|
ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. Acoperit de negură sau de ceață; întunecat; fig. (despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) întunecat, posomorât. – V. înnegura. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNEGURÁT adj. 1. v. înnorat. 2. v. cetoș. 3. v. îm-păienjenit. (Sursa: Sinonime )
ÎNNEGURÁT adj. v. întristat, mâhnit, poso-morât, trist. (Sursa: Sinonime )
| înnegura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnegura | înnegurare | înnegurat | înnegurând | singular | plural | | înnegurează | înnegurați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnegurez | (să) înnegurez | înneguram | înnegurai | înnegurasem | | a II-a (tu) | înnegurezi | (să) înnegurezi | înnegurai | înnegurași | înneguraseși | | a III-a (el, ea) | înnegurează | (să) înnegureze | înnegura | înnegură | înnegurase | | plural | I (noi) | înnegurăm | (să) înnegurăm | înneguram | înnegurarăm | înneguraserăm, înnegurasem* | | a II-a (voi) | înnegurați | (să) înnegurați | înnegurați | înnegurarăți | înneguraserăți, înneguraseți* | | a III-a (ei, ele) | înnegurează | (să) înnegureze | înnegurau | înnegurară | înneguraseră | * Formă nerecomandată | înnegurat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnegurat | înneguratul | înnegurată | înnegurata | | plural | înnegurați | înnegurații | înnegurate | înneguratele | | genitiv-dativ | singular | înnegurat | înneguratului | înnegurate | înneguratei | | plural | înnegurați | înneguraților | înnegurate | înneguratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |