|
ÎNNODÁT, -Ă, înnodați, -te, adj. (Despre fire) Care este legat, unit printr-un nod. ♦ Care a făcut nod; care are unul sau mai multe noduri. – V. înnoda. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNODÁT adj. legat. (Sfoară ~.) (Sursa: Sinonime )
| înnoda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnoda | înnodare | înnodat | înnodând | singular | plural | | înnoadă | înnodați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnod | (să) înnod | înnodam | înnodai | înnodasem | | a II-a (tu) | înnozi | (să) înnozi | înnodai | înnodași | înnodaseși | | a III-a (el, ea) | înnoadă | (să) înnoade | înnoda | înnodă | înnodase | | plural | I (noi) | înnodăm | (să) înnodăm | înnodam | înnodarăm | înnodaserăm, înnodasem* | | a II-a (voi) | înnodați | (să) înnodați | înnodați | înnodarăți | înnodaserăți, înnodaseți* | | a III-a (ei, ele) | înnoadă | (să) înnoade | înnodau | înnodară | înnodaseră | * Formă nerecomandată | înnodat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnodat | înnodatul | înnodată | înnodata | | plural | înnodați | înnodații | înnodate | înnodatele | | genitiv-dativ | singular | înnodat | înnodatului | înnodate | înnodatei | | plural | înnodați | înnodaților | înnodate | înnodatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |