ÎNNOÍRE, înnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) înnoi și rezultatul ei; refacere, reparare; fig. transformare, prefacere; regenerare. ♦ Repetare, reluare. – V. înnoi. (Sursa: DEX '98 )

ÎNNOÍRE s. 1. v. renovare. 2. v. modernizare. 3. prelungire. (~ autorizației.) 4. v. inovație. (Sursa: Sinonime )

ÎNNOÍRE s. v. regenerare. (Sursa: Sinonime )

înnoíre s. f., g.-d. art. înnoírii; pl. înnoíri (Sursa: Ortografic )

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNNOÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou (Sursa: NODEX )

A SE ÎNNOÍ mă ~iésc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou (Sursa: NODEX )

ÎNNOÍ vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. pre-lungi. (Sursa: Sinonime )

ÎNNOÍ vb. v. regenera. (Sursa: Sinonime )

A (se) înnoi ≠ a (se) învechi (Sursa: Antonime )

înnoí vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înnoi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoi înnoire înnoit înnoind singular plural
înnoiește înnoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoiesc (să) înnoiesc înnoiam înnoii înnoisem
a II-a (tu) înnoiești (să) înnoiești înnoiai înnoiși înnoiseși
a III-a (el, ea) înnoiește (să) înnoiască înnoia înnoi înnoise
plural I (noi) înnoim (să) înnoim înnoiam înnoirăm înnoiserăm, înnoisem*
a II-a (voi) înnoiți (să) înnoiți înnoiați înnoirăți înnoiserăți, înnoiseți*
a III-a (ei, ele) înnoiesc (să) înnoiască înnoiau înnoi înnoiseră
* Formă nerecomandată

înnoire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnoire înnoirea
plural înnoiri înnoirile
genitiv-dativ singular înnoiri înnoirii
plural înnoiri înnoirilor
vocativ singular înnoire, înnoireo
plural înnoirilor