|
ÎNNOÍT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din (sau ca) nou; reparat. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. 2. Fig. Schimbat, primenit, împrospătat. – V. înnoi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNOÍT adj. 1. modernizat. (Utilaj ~.) 2. îm-prospătat, regenerat, reînnoit. (Natura ~.) (Sursa: Sinonime )
| înnoi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnoi | înnoire | înnoit | înnoind | singular | plural | | înnoiește | înnoiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnoiesc | (să) înnoiesc | înnoiam | înnoii | înnoisem | | a II-a (tu) | înnoiești | (să) înnoiești | înnoiai | înnoiși | înnoiseși | | a III-a (el, ea) | înnoiește | (să) înnoiască | înnoia | înnoi | înnoise | | plural | I (noi) | înnoim | (să) înnoim | înnoiam | înnoirăm | înnoiserăm, înnoisem* | | a II-a (voi) | înnoiți | (să) înnoiți | înnoiați | înnoirăți | înnoiserăți, înnoiseți* | | a III-a (ei, ele) | înnoiesc | (să) înnoiască | înnoiau | înnoiră | înnoiseră | * Formă nerecomandată | înnoit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnoit | înnoitul | înnoită | înnoita | | plural | înnoiți | înnoiții | înnoite | înnoitele | | genitiv-dativ | singular | înnoit | înnoitului | înnoite | înnoitei | | plural | înnoiți | înnoiților | înnoite | înnoitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |