« Back
ÎNNOPTÁRE s. f. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopții, înnoptat1. – V. înnopta. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNOPTÁRE s. înnoptat. (Sursa: Sinonime )
înnoptáre s. f., g.-d. art. înnoptării (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înnopta   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnopta înnoptare înnoptat înnoptând singular plural
înnoptează înnoptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoptez (să) înnoptez înnoptam înnoptai înnoptasem
a II-a (tu) înnoptezi (să) înnoptezi înnoptai înnoptași înnoptaseși
a III-a (el, ea) înnoptează (să) înnopteze înnopta înnoptă înnoptase
plural I (noi) înnoptăm (să) înnoptăm înnoptam înnoptarăm înnoptaserăm, înnoptasem*
a II-a (voi) înnoptați (să) înnoptați înnoptați înnoptarăți înnoptaserăți, înnoptaseți*
a III-a (ei, ele) înnoptează (să) înnopteze înnoptau înnoptară înnoptaseră
* Formă nerecomandată

înnoptare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnoptare înnoptarea
plural înnoptări înnoptările
genitiv-dativ singular înnoptări înnoptării
plural înnoptări înnoptărilor
vocativ singular înnoptare, înnoptareo
plural înnoptărilor