|
ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourát, -ă adj.] – V. înnora. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNORÁT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorât, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posomorât, urât, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) (Sursa: Sinonime )
ÎNNORÁT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist. (Sursa: Sinonime )
Înnorat ≠ limpede, senin (Sursa: Antonime )
| înnora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnora | înnorare | înnorat | înnorând | singular | plural | | înnorează | înnorați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnorez | (să) înnorez | înnoram | înnorai | înnorasem | | a II-a (tu) | înnorezi | (să) înnorezi | înnorai | înnorași | înnoraseși | | a III-a (el, ea) | înnorează | (să) înnoreze | înnora | înnoră | înnorase | | plural | I (noi) | înnorăm | (să) înnorăm | înnoram | înnorarăm | înnoraserăm, înnorasem* | | a II-a (voi) | înnorați | (să) înnorați | înnorați | înnorarăți | înnoraserăți, înnoraseți* | | a III-a (ei, ele) | înnorează | (să) înnoreze | înnorau | înnorară | înnoraseră | * Formă nerecomandată | înnorat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnorat | înnoratul | înnorată | înnorata | | plural | înnorați | înnorații | înnorate | înnoratele | | genitiv-dativ | singular | înnorat | înnoratului | înnorate | înnoratei | | plural | înnorați | înnoraților | înnorate | înnoratelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |