ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNOROÍ vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi. (Sursa: Sinonime )
înnoroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înnoroi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoroi înnoroire înnoroit înnoroind singular plural
înnoroiește înnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoroiesc (să) înnoroiesc înnoroiam înnoroii înnoroisem
a II-a (tu) înnoroiești (să) înnoroiești înnoroiai înnoroiși înnoroiseși
a III-a (el, ea) înnoroiește (să) înnoroiască înnoroia înnoroi înnoroise
plural I (noi) înnoroim (să) înnoroim înnoroiam înnoroirăm înnoroiserăm, înnoroisem*
a II-a (voi) înnoroiți (să) înnoroiți înnoroiați înnoroirăți înnoroiserăți, înnoroiseți*
a III-a (ei, ele) înnoroiesc (să) înnoroiască înnoroiau înnoroiră înnoroiseră
* Formă nerecomandată