« Back
ÎNNOROÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înnoroi. – V. înnoroi. (Sursa: DEX '98 )
înnoroíre s. f., g.-d. art. înnoroírii (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înnoroi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoroi înnoroire înnoroit înnoroind singular plural
înnoroiește înnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoroiesc (să) înnoroiesc înnoroiam înnoroii înnoroisem
a II-a (tu) înnoroiești (să) înnoroiești înnoroiai înnoroiși înnoroiseși
a III-a (el, ea) înnoroiește (să) înnoroiască înnoroia înnoroi înnoroise
plural I (noi) înnoroim (să) înnoroim înnoroiam înnoroirăm înnoroiserăm, înnoroisem*
a II-a (voi) înnoroiți (să) înnoroiți înnoroiați înnoroirăți înnoroiserăți, înnoroiseți*
a III-a (ei, ele) înnoroiesc (să) înnoroiască înnoroiau înnoroiră înnoroiseră
* Formă nerecomandată

înnoroire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnoroire înnoroirea
plural înnoroiri înnoroirile
genitiv-dativ singular înnoroiri înnoroirii
plural înnoroiri înnoroirilor
vocativ singular înnoroire, înnoroireo
plural înnoroirilor