« Back
ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNOROÍT adj. v. împotmolit, înglodat, înnă-molit, nămolit. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
înnoroi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoroi înnoroire înnoroit înnoroind singular plural
înnoroiește înnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoroiesc (să) înnoroiesc înnoroiam înnoroii înnoroisem
a II-a (tu) înnoroiești (să) înnoroiești înnoroiai înnoroiși înnoroiseși
a III-a (el, ea) înnoroiește (să) înnoroiască înnoroia înnoroi înnoroise
plural I (noi) înnoroim (să) înnoroim înnoroiam înnoroirăm înnoroiserăm, înnoroisem*
a II-a (voi) înnoroiți (să) înnoroiți înnoroiați înnoroirăți înnoroiserăți, înnoroiseți*
a III-a (ei, ele) înnoroiesc (să) înnoroiască înnoroiau înnoroiră înnoroiseră
* Formă nerecomandată

înnoroit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnoroit înnoroitul înnoroită înnoroita
plural înnoroiți înnoroiții înnoroite înnoroitele
genitiv-dativ singular înnoroit înnoroitului înnoroite înnoroitei
plural înnoroiți înnoroiților înnoroite înnoroitelor
vocativ singular — —
plural — —