|
ÎNNĂDÍT, -Ă, înnădiți, -te, adj. Cusut, înnodat, sudat etc. cu o bucată (de același fel) pentru a deveni mai mare, mai lung. – V. înnădi. (Sursa: DEX '98 )
| înnădi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnădi | înnădire | înnădit | înnădind | singular | plural | | înnădește | înnădiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnădesc | (să) înnădesc | înnădeam | înnădii | înnădisem | | a II-a (tu) | înnădești | (să) înnădești | înnădeai | înnădiși | înnădiseși | | a III-a (el, ea) | înnădește | (să) înnădească | înnădea | înnădi | înnădise | | plural | I (noi) | înnădim | (să) înnădim | înnădeam | înnădirăm | înnădiserăm, înnădisem* | | a II-a (voi) | înnădiți | (să) înnădiți | înnădeați | înnădirăți | înnădiserăți, înnădiseți* | | a III-a (ei, ele) | înnădesc | (să) înnădească | înnădeau | înnădiră | înnădiseră | * Formă nerecomandată | înnădit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnădit | înnăditul | înnădită | înnădita | | plural | înnădiți | înnădiții | înnădite | înnăditele | | genitiv-dativ | singular | înnădit | înnăditului | înnădite | înnăditei | | plural | înnădiți | înnădiților | înnădite | înnăditelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |