ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNĂMOLÍ vb. v. împotmoli. (Sursa: Sinonime )
înnămolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnămoleáscă (Sursa: Ortografic )
A ÎNNĂMOLÍ ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol (Sursa: NODEX )
A SE ÎNNĂMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
înnămoli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnămoli înnămolire înnămolit înnămolind singular plural
înnămolește înnămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnămolesc (să) înnămolesc înnămoleam înnămolii înnămolisem
a II-a (tu) înnămolești (să) înnămolești înnămoleai înnămoliși înnămoliseși
a III-a (el, ea) înnămolește (să) înnămolească înnămolea înnămoli înnămolise
plural I (noi) înnămolim (să) înnămolim înnămoleam înnămolirăm înnămoliserăm, înnămolisem*
a II-a (voi) înnămoliți (să) înnămoliți înnămoleați înnămolirăți înnămoliserăți, înnămoliseți*
a III-a (ei, ele) înnămolesc (să) înnămolească înnămoleau înnămoliră înnămoliseră
* Formă nerecomandată