|
înnărăvít, înnărăvítă, adj. (reg.) obișnuit cu obiceiuri rele; nărăvit. (Sursa: DAR )
ÎNNĂRĂVÍ, înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNNĂRĂVÍ ~ésc tranz. v. A NĂRĂVI. /în + nărav (Sursa: NODEX )
A SE ÎNNĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. v. A SE NĂRĂVI. /în + nărav (Sursa: NODEX )
înnărăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvésc, imperf. 3 sg. înnărăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnărăveáscă (Sursa: Ortografic )
| înnărăvi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) înnărăvi | înnărăvire | înnărăvit | înnărăvind | singular | plural | | înnărăvește | înnărăviți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | înnărăvesc | (să) înnărăvesc | înnărăveam | înnărăvii | înnărăvisem | | a II-a (tu) | înnărăvești | (să) înnărăvești | înnărăveai | înnărăviși | înnărăviseși | | a III-a (el, ea) | înnărăvește | (să) înnărăvească | înnărăvea | înnărăvi | înnărăvise | | plural | I (noi) | înnărăvim | (să) înnărăvim | înnărăveam | înnărăvirăm | înnărăviserăm, înnărăvisem* | | a II-a (voi) | înnărăviți | (să) înnărăviți | înnărăveați | înnărăvirăți | înnărăviserăți, înnărăviseți* | | a III-a (ei, ele) | înnărăvesc | (să) înnărăvească | înnărăveau | înnărăviră | înnărăviseră | * Formă nerecomandată | înnărăvit adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | înnărăvit | înnărăvitul | înnărăvită | înnărăvita | | plural | înnărăviți | înnărăviții | înnărăvite | înnărăvitele | | genitiv-dativ | singular | înnărăvit | înnărăvitului | înnărăvite | înnărăvitei | | plural | înnărăviți | înnărăviților | înnărăvite | înnărăvitelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |