« Back
ÎNOTÁRE, înotări, s. f. Acțiunea de a înota; înotat. – V. înota. (Sursa: DEX '98 )
ÎNOTÁRE s. înot, înotat, (pop.) înotătură. (Sursa: Sinonime )
înotáre s. f., g.-d. art. înotării; pl. înotări (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înota   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înota înotare înotat înotând singular plural
înoată înotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înot (să) înot înotam înotai înotasem
a II-a (tu) înoți (să) înoți înotai înotași înotaseși
a III-a (el, ea) înoată (să) înoate înota înotă înotase
plural I (noi) înotăm (să) înotăm înotam înotarăm înotaserăm, înotasem*
a II-a (voi) înotați (să) înotați înotați înotarăți înotaserăți, înotaseți*
a III-a (ei, ele) înoată (să) înoate înotau înotară înotaseră
* Formă nerecomandată

înotare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înotare înotarea
plural înotări înotările
genitiv-dativ singular înotări înotării
plural înotări înotărilor
vocativ singular înotare, înotareo
plural înotărilor