ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda. (Sursa: Sinonime )
înstruná vb., ind. prez. 1 sg. înstrún/înstrunéz, 3 sg. și pl. înstrúnă/înstruneáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
înstruna (1 -unez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înstruna înstrunare înstrunat înstrunând singular plural
înstrunează înstrunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înstrunez (să) înstrunez înstrunam înstrunai înstrunasem
a II-a (tu) înstrunezi (să) înstrunezi înstrunai înstrunași înstrunaseși
a III-a (el, ea) înstrunează (să) înstruneze înstruna înstrună înstrunase
plural I (noi) înstrunăm (să) înstrunăm înstrunam înstrunarăm înstrunaserăm, înstrunasem*
a II-a (voi) înstrunați (să) înstrunați înstrunați înstrunarăți înstrunaserăți, înstrunaseți*
a III-a (ei, ele) înstrunează (să) înstruneze înstrunau înstrunară înstrunaseră
* Formă nerecomandată