ÎNSTRUNÁ, înstrún, vb. I. Tranz. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ Fig. A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. [Prez. ind. și: înstrunez] – În + strună. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNSTRUNÁ înstrún tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face să producă sunetele necesare prin întinderea sau slăbirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, frânghii, cabluri) A întinde ca pe o strună. 3) (animale de călărie) A stăpâni prin strângerea chingilor sau a frâului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrânge să urmeze calea cea dreaptă. /în + strună (Sursa: NODEX )
ÎNSTRUNÁ vb. 1. (MUZ.) a acorda, (rar) a struni. (A ~ vioara.) 2. v. încorda. (Sursa: Sinonime )
înstruná vb., ind. prez. 1 sg. înstrún/înstrunéz, 3 sg. și pl. înstrúnă/înstruneáză (Sursa: Ortografic )
înstruna (1 -un) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) înstruna | înstrunare | înstrunat | înstrunând | singular | plural | înstrună | înstrunați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | înstrun | (să) înstrun | înstrunam | înstrunai | înstrunasem | a II-a (tu) | înstruni | (să) înstruni | înstrunai | înstrunași | înstrunaseși | a III-a (el, ea) | înstrună | (să) înstrune | înstruna | înstrună | înstrunase | plural | I (noi) | înstrunăm | (să) înstrunăm | înstrunam | înstrunarăm | înstrunaserăm, înstrunasem* | a II-a (voi) | înstrunați | (să) înstrunați | înstrunați | înstrunarăți | înstrunaserăți, înstrunaseți* | a III-a (ei, ele) | înstrună | (să) înstrune | înstrunau | înstrunară | înstrunaseră | * Formă nerecomandată înstruna (1 -unez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) înstruna | înstrunare | înstrunat | înstrunând | singular | plural | înstrunează | înstrunați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | înstrunez | (să) înstrunez | înstrunam | înstrunai | înstrunasem | a II-a (tu) | înstrunezi | (să) înstrunezi | înstrunai | înstrunași | înstrunaseși | a III-a (el, ea) | înstrunează | (să) înstruneze | înstruna | înstrună | înstrunase | plural | I (noi) | înstrunăm | (să) înstrunăm | înstrunam | înstrunarăm | înstrunaserăm, înstrunasem* | a II-a (voi) | înstrunați | (să) înstrunați | înstrunați | înstrunarăți | înstrunaserăți, înstrunaseți* | a III-a (ei, ele) | înstrunează | (să) înstruneze | înstrunau | înstrunară | înstrunaseră | * Formă nerecomandată
|