î́nsuși pr. m., adj. m., pl. î́nșiși; f. sg. î́nsăși, pl. î́nseși/î́nsele (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
însuși (pron.)   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular însuși însăși
plural înșiși înseși, însele
genitiv-dativ singular însuși însăși, înseși
plural înșiși înseși, însele

însuși (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) însuși însușire însușit însușind singular plural
însușește însușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) însușesc (să) însușesc însușeam însușii însușisem
a II-a (tu) însușești (să) însușești însușeai însușiși însușiseși
a III-a (el, ea) însușește (să) însușească însușea însuși însușise
plural I (noi) însușim (să) însușim însușeam însușirăm însușiserăm, însușisem*
a II-a (voi) însușiți (să) însușiți însușeați însușirăți însușiserăți, însușiseți*
a III-a (ei, ele) însușesc (să) însușească însușeau însuși însușiseră
* Formă nerecomandată