î́nsuși pr. m., adj. m., pl. î́nșiși; f. sg. î́nsăși, pl. î́nseși/î́nsele (Sursa: Ortografic )
însuși (pron.) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume | masculin | feminin | nominativ-acuzativ | singular | însuși | însăși | plural | înșiși | înseși, însele | genitiv-dativ | singular | însuși | însăși, înseși | plural | înșiși | înseși, însele | însuși (vb.) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) însuși | însușire | însușit | însușind | singular | plural | însușește | însușiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | însușesc | (să) însușesc | însușeam | însușii | însușisem | a II-a (tu) | însușești | (să) însușești | însușeai | însușiși | însușiseși | a III-a (el, ea) | însușește | (să) însușească | însușea | însuși | însușise | plural | I (noi) | însușim | (să) însușim | însușeam | însușirăm | însușiserăm, însușisem* | a II-a (voi) | însușiți | (să) însușiți | însușeați | însușirăți | însușiserăți, însușiseți* | a III-a (ei, ele) | însușesc | (să) însușească | însușeau | însușiră | însușiseră | * Formă nerecomandată
|