ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNSĂILÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia (Sursa: NODEX )
ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.) (Sursa: Sinonime )
ÎNSĂILÁ vb. v. improviza. (Sursa: Sinonime )
însăilá vb. (sil. -să-i-), ind. prez. 1 sg. însăiléz, 3 sg. și pl. însăileáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
însăila   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) însăila însăilare însăilat însăilând singular plural
însăilează însăilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) însăilez (să) însăilez însăilam însăilai însăilasem
a II-a (tu) însăilezi (să) însăilezi însăilai însăilași însăilaseși
a III-a (el, ea) însăilează (să) însăileze însăila însăilă însăilase
plural I (noi) însăilăm (să) însăilăm însăilam însăilarăm însăilaserăm, însăilasem*
a II-a (voi) însăilați (să) însăilați însăilați însăilarăți însăilaserăți, însăilaseți*
a III-a (ei, ele) însăilează (să) însăileze însăilau însăilară însăilaseră
* Formă nerecomandată