|
ÎNTORTOCHÉRE, întortocheri, s. f. Acțiunea de a (se) întortochea și rezultatul ei; cotitură, sinuozitate. ♦ Fig. Complicație, încurcătură. – V. întortochea. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTORTOCHÉRE ~i f. 1) v. A ÎNTORTOCHEA și A SE ÎNTORTOCHEA. 2) Mulțime de cotituri. 3) Lipsă de sistem într-o acțiune sau într-un lucru. /v. a (se) întortochea (Sursa: NODEX )
ÎNTORTOCHÉRE s. v. cotitură. (Sursa: Sinonime )
întortochére s. f., g.-d. art. întortochérii; pl. întortochéri (Sursa: Ortografic )
| întortochea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) întortochea | întortochere | întortocheat | întortochind | singular | plural | | întortochează | întortocheați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | întortochez | (să) întortochez | întortocheam | întortocheai | întortocheasem | | a II-a (tu) | întortochezi | (să) întortochezi | întortocheai | întortocheași | întortocheaseși | | a III-a (el, ea) | întortochează | (să) întortocheze | întortochea | întortoche | întortochease | | plural | I (noi) | întortochem | (să) întortochem | întortocheam | întortochearăm | întortocheaserăm, întortocheasem* | | a II-a (voi) | întortocheați | (să) întortocheați | întortocheați | întortochearăți | întortocheaserăți, întortocheaseți* | | a III-a (ei, ele) | întortochează | (să) întortocheze | întortocheau | întortocheară | întortocheaseră | * Formă nerecomandată | întortochere substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | întortochere | întortocherea | | plural | întortocheri | întortocherile | | genitiv-dativ | singular | întortocheri | întortocherii | | plural | întortocheri | întortocherilor | | vocativ | singular | întortochere, întortochereo | | plural | întortocherilor | |