ÎNTRÁ vb. I. v. intra2. (Sursa: DEX '98 )
î́ntre tímp loc. adv. (Sursa: Ortografic )
întra verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) întra | întrare | întrat | întrând | singular | plural | întră | întrați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | întru | (să) întru | întram | întrai | întrasem | a II-a (tu) | întri | (să) întri | întrai | întrași | întraseși | a III-a (el, ea) | întră | (să) între | întra | întră | întrase | plural | I (noi) | întrăm | (să) întrăm | întram | întrarăm | întraserăm, întrasem* | a II-a (voi) | întrați | (să) întrați | întrați | întrarăți | întraserăți, întraseți* | a III-a (ei, ele) | întră | (să) între | întrau | întrară | întraseră | * Formă nerecomandată
|