|
ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
A SE ÎNTRAJUTORÁ mă ~éz intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare (Sursa: NODEX )
întrajutorá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. și pl. întrajutoreáză (Sursa: Ortografic )
| întrajutora verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) întrajutora | întrajutorare | întrajutorat | întrajutorând | singular | plural | | întrajutorează | întrajutorați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | întrajutorez | (să) întrajutorez | întrajutoram | întrajutorai | întrajutorasem | | a II-a (tu) | întrajutorezi | (să) întrajutorezi | întrajutorai | întrajutorași | întrajutoraseși | | a III-a (el, ea) | întrajutorează | (să) întrajutoreze | întrajutora | întrajutoră | întrajutorase | | plural | I (noi) | întrajutorăm | (să) întrajutorăm | întrajutoram | întrajutorarăm | întrajutoraserăm, întrajutorasem* | | a II-a (voi) | întrajutorați | (să) întrajutorați | întrajutorați | întrajutorarăți | întrajutoraserăți, întrajutoraseți* | | a III-a (ei, ele) | întrajutorează | (să) întrajutoreze | întrajutorau | întrajutorară | întrajutoraseră | * Formă nerecomandată |