« Back
ÎNTRAJUTORÁRE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTRAJUTORÁRE f. 1) v. A SE ÎNTRAJUTORA. 2) Ajutor reciproc; ajutor mutual. [G.-D. întrajutorării; Sil. într-a-] /întru + ajutorare (Sursa: NODEX )
întrajutoráre s. f., g -d. art. întrajutorării (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
întrajutora   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întrajutora întrajutorare întrajutorat întrajutorând singular plural
întrajutorează întrajutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întrajutorez (să) întrajutorez întrajutoram întrajutorai întrajutorasem
a II-a (tu) întrajutorezi (să) întrajutorezi întrajutorai întrajutorași întrajutoraseși
a III-a (el, ea) întrajutorează (să) întrajutoreze întrajutora întrajutoră întrajutorase
plural I (noi) întrajutorăm (să) întrajutorăm întrajutoram întrajutorarăm întrajutoraserăm, întrajutorasem*
a II-a (voi) întrajutorați (să) întrajutorați întrajutorați întrajutorarăți întrajutoraserăți, întrajutoraseți*
a III-a (ei, ele) întrajutorează (să) întrajutoreze întrajutorau întrajutorară întrajutoraseră
* Formă nerecomandată

întrajutorare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrajutorare întrajutorarea
plural întrajutorări întrajutorările
genitiv-dativ singular întrajutorări întrajutorării
plural întrajutorări întrajutorărilor
vocativ singular întrajutorare, întrajutorareo
plural întrajutorărilor