ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. – Întreprinde + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu inițiativă. ♦ Îndrăzneț. [< întreprinde + -(ă)tor]. (Sursa: DN )

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător) (Sursa: MDN )

ÎNTREPRINZĂTÓR adj., s. 1. adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor. (Sursa: Sinonime )

întreprinzătór adj. m. (sil. -prin-) prinzător (Sursa: Ortografic )

ÎNTREPRINZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care știe să întreprindă acțiunile necesare (la momentul oportun); care vădește inițiativă. /a întreprinde + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
întreprinzător   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întreprinzător întreprinzătorul întreprinzătoare întreprinzătoarea
plural întreprinzători întreprinzătorii întreprinzătoare întreprinzătoarele
genitiv-dativ singular întreprinzător întreprinzătorului întreprinzătoare întreprinzătoarei
plural întreprinzători întreprinzătorilor întreprinzătoare întreprinzătoarelor
vocativ singular
plural