ÎNTRULOCÁT, -Ă adj. v. întrolocat. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTRULOCÁ vb. I. v. întroloca. (Sursa: DEX '98 )
Declinări/Conjugări
întruloca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întruloca întrulocare întrulocat întrulocând singular plural
întruloacă întrulocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întruloc (să) întruloc întrulocam întrulocai întrulocasem
a II-a (tu) întruloci (să) întruloci întrulocai întrulocași întrulocaseși
a III-a (el, ea) întruloacă (să) întruloace întruloca întrulocă întrulocase
plural I (noi) întrulocăm (să) întrulocăm întrulocam întrulocarăm întrulocaserăm, întrulocasem*
a II-a (voi) întrulocați (să) întrulocați întrulocați întrulocarăți întrulocaserăți, întrulocaseți*
a III-a (ei, ele) întruloacă (să) întruloace întrulocau întrulocară întrulocaseră
* Formă nerecomandată

întrulocat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrulocat întrulocatul întrulocată întrulocata
plural întrulocați întrulocații întrulocate întrulocatele
genitiv-dativ singular întrulocat întrulocatului întrulocate întrulocatei
plural întrulocați întrulocaților întrulocate întrulocatelor
vocativ singular — —
plural — —