|
ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVEDERÁT adj. 1. v. clar. 2. v. evident. (Sursa: Sinonime )
învederát (vizibil, evident) adj. m., pl. învederáți; f. sg. învederátă, pl. învederáte (Sursa: Ortografic )
| învedera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învedera | învederare | învederat | învederând | singular | plural | | învederează | învederați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învederez | (să) învederez | învederam | învederai | învederasem | | a II-a (tu) | învederezi | (să) învederezi | învederai | învederași | învederaseși | | a III-a (el, ea) | învederează | (să) învedereze | învedera | învederă | învederase | | plural | I (noi) | învederăm | (să) învederăm | învederam | învederarăm | învederaserăm, învederasem* | | a II-a (voi) | învederați | (să) învederați | învederați | învederarăți | învederaserăți, învederaseți* | | a III-a (ei, ele) | învederează | (să) învedereze | învederau | învederară | învederaseră | * Formă nerecomandată | învederat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | învederat | învederatul | învederată | învederata | | plural | învederați | învederații | învederate | învederatele | | genitiv-dativ | singular | învederat | învederatului | învederate | învederatei | | plural | învederați | învederaților | învederate | învederatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |