ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVEȘMÂNTÁ vb. v. îmbrăca. (Sursa: Sinonime )
înveșmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmânteáză/înveșmântă (Sursa: Ortografic )
A ÎNVEȘMÂNTÁ ~éz tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt (Sursa: NODEX )
înveșmânta (1 -mânt) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) înveșmânta | înveșmântare | înveșmântat | înveșmântând | singular | plural | înveșmântă | înveșmântați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | înveșmânt | (să) înveșmânt | înveșmântam | înveșmântai | înveșmântasem | a II-a (tu) | înveșmânți | (să) înveșmânți | înveșmântai | înveșmântași | înveșmântaseși | a III-a (el, ea) | înveșmântă | (să) înveșmânte | înveșmânta | înveșmântă | înveșmântase | plural | I (noi) | înveșmântăm | (să) înveșmântăm | înveșmântam | înveșmântarăm | înveșmântaserăm, înveșmântasem* | a II-a (voi) | înveșmântați | (să) înveșmântați | înveșmântați | înveșmântarăți | înveșmântaserăți, înveșmântaseți* | a III-a (ei, ele) | înveșmântă | (să) înveșmânte | înveșmântau | înveșmântară | înveșmântaseră | * Formă nerecomandată înveșmânta (1 -mântez) verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) înveșmânta | înveșmântare | înveșmântat | înveșmântând | singular | plural | înveșmântează | înveșmântați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | înveșmântez | (să) înveșmântez | înveșmântam | înveșmântai | înveșmântasem | a II-a (tu) | înveșmântezi | (să) înveșmântezi | înveșmântai | înveșmântași | înveșmântaseși | a III-a (el, ea) | înveșmântează | (să) înveșmânteze | înveșmânta | înveșmântă | înveșmântase | plural | I (noi) | înveșmântăm | (să) înveșmântăm | înveșmântam | înveșmântarăm | înveșmântaserăm, înveșmântasem* | a II-a (voi) | înveșmântați | (să) înveșmântați | înveșmântați | înveșmântarăți | înveșmântaserăți, înveșmântaseți* | a III-a (ei, ele) | înveșmântează | (să) înveșmânteze | înveșmântau | înveșmântară | înveșmântaseră | * Formă nerecomandată
|