|
ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut. – Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVÉȘTE vb. v. echipa, îmbrăca, înveșmânta. (Sursa: Sinonime )
învéște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 sg. și pl. înveáscă; part. învăscút (Sursa: Ortografic )
| învește verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) învește | înveștere | învăscut, învescut | învăscând, învescând | singular | plural | | învește | înveșteți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | învesc, învăsc | (să) învesc, învăsc | înveșteam | învăscui, învescui | învăscusem, învescusem | | a II-a (tu) | învești | (să) învești | înveșteai | învăscuși, învescuși | învăscuseși, învescuseși | | a III-a (el, ea) | învește | (să) învească, învască | înveștea | învăscu, învescu | învăscuse, învescuse | | plural | I (noi) | înveștem | (să) înveștem | înveșteam | învăscurăm, învescurăm | învăscuserăm, învăscusem*, învescuserăm, învescusem | | a II-a (voi) | înveșteți | (să) înveșteți | înveșteați | învăscurăți, învescurăți | învăscuserăți, învăscuseți*, învescuserăți, învescuseți | | a III-a (ei, ele) | învesc, învăsc | (să) învească, învască | înveșteau | învăscură, învescură | învăscuseră, învescuseră | * Formă nerecomandată |