ÎNVIÁ, învíi, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a readuce la viață. ♦ Fig. A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. și: înviez] – În + viu. (Sursa: DEX '98 )

înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, 1 pl. înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe / înviéze; ger. înviínd (-vi-ind) (Sursa: DOOM 2 )

ÎNVIÁ vb. a (se) însufleți, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu mai ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNVIÁ vb. v. renaște. (Sursa: Sinonime )

A învia ≠ a deceda, a muri, a pieri, a omorî, a sucomba (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
învia (1 înviez)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învia înviere înviat înviind singular plural
învia înviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înviez (să) înviez înviam înviai înviasem
a II-a (tu) înviezi (să) înviezi înviai înviași înviaseși
a III-a (el, ea) învia (să) învieze învia învie înviase
plural I (noi) înviem (să) înviem înviam înviarăm înviaserăm, înviasem*
a II-a (voi) înviați (să) înviați înviați înviarăți înviaserăți, înviaseți*
a III-a (ei, ele) învia (să) învieze înviau învia înviaseră
* Formă nerecomandată