ÎNVIÉRE s. f. Acțiunea de a învia. ♦ Sărbătoarea creștină de Paște; noaptea care precedă această sărbătoare. [Pr.: -vi-e-] – V. învia. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVIÉRE ~i f. 1) v. A ÎNVIA. 2) rel. Paștele creștinesc. [G.-D. învierii] /v. a învia (Sursa: NODEX )

Înviérea (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Înviérii (Sursa: DOOM 2 )

ÎNVIÉRE s. 1. sculare, (înv.) sculat, sculătoare, sculătură. (~ din morți.) 2. (BIS.) (înv.) vos-creasnă. (~ Domnului.) (Sursa: Sinonime )

Înviere ≠ moarte, pierire (Sursa: Antonime )

înviére s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. înviérii (Sursa: Ortografic )

Înviére (sărbătoare) s. pr. f. (Sursa: Ortografic )