ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVIFORÁ vb. a viforî. (Sursa: Sinonime )
înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNVIFORÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
învifora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învifora înviforare înviforat înviforând singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) înviforează (să) înviforeze învifora înviforă înviforase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) înviforează (să) înviforeze înviforau înviforară înviforaseră